- petiţionár
- s. m. (sil. -ţi-o-), pl. petiţionári
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
petiţionár
Look at other dictionaries:
petiţionar — PETIŢIONÁR, Ă, petiţionari, e, s.m. şi f. Persoană care adresează unei autorităţi o petiţie, care solicită, revendică etc. ceva printr o petiţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. pétitionnaire. Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 PETIŢIONÁR s … Dicționar Român
petent — PETÉNT, petenţi, s.m. (livr.) Petiţionar. – Din germ. Petent. Trimis de cata, 18.11.2008. Sursa: DEX 98 PETÉNT s. v. petiţionar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime petént s. m., pl. pet … Dicționar Român
jeluitor — JELUITÓR, OÁRE, jeluitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care se jeluieşte (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. s.m. şi f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiţionar. [pr.: lu i ] – Jelui + suf … Dicționar Român
jălbaş — JĂLBÁŞ s. v. petiţionar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
